Mr. Happiness, crazy mzungu şi leopardul
Julius
O limbă roşie de pământ de-a lungul căreia stau înşirate câteva case de lemn vopsite în culori vii, umbrarul generos de paie ce adăposteşte barul şi o bucătărioară, o caroserie ruginită de VW Beetle pictată cândva în stil hippi, trei bănci de lemn şi nişte şezlonguri şchioape risipite pe nisip – toate astea formează aşezământul Crazy Mzungu, care ziua serveşte ca resort destinat albilor, iar noaptea adăposteşte o discotecă sătească de mică anvengură.
Aşezământul turistic şi cultural Crazy Mzungu este patronat de o belgiancă veştejită. Din ţara natală mai păstrează doar tradiţia femeilor de a se îmbrăca foarte şleampăt; în rest, sunt doar două lucruri pe lume care o interesează: iarba şi armăsarii locali. Din fericire, în Zanzibar ambele se găsesc din abundenţă şi la preţuri modice.
Şeful armăsarilor locali pripăşiţi la Crazy Mzungu e destul de pirpiriu şi deţine un nas neobişnuit de teşit – pare că cineva i l-a întins cu pliciul pe faţă. Dându-i un aer caricatural, nasul îi subminează nefericitului său posesor orice încercare de a părea autoritar, neajuns pe care îl suplineşte făcând-o pe şmecherul. Poartă cămaşa descheiată, iar capul şi-l împodobeşte cu o pălăriuţă care în Europa ar trece drept hipsterească, însă la Crazy Mzungu este semn al statutului social privilegiat. Mister Happiness, căci aşa se recomandă, este cel care conduce cu adevărat stabilimentul. Fiindcă îndeplineşte şi funcţia de prim-armăsar pe lângă belgianca veştejită, e oarecum de înţeles că şi el e veşnic fumat.
Pe lângă cele două poziţii deja menţionate, Mr. Happiness mai cumulează şi funcţiile de barman, dealer de iarbă, peşte şi, în general, îţi poate face rost de orice. Mai puţin de ceva comestibil – asta, la Crazy Mzungu, depăşeşte cu mult capacităţile personalului.
Am ajuns la Crazy Mzungu pe la 1 noaptea împreună cu colegul Boby, mânaţi într-acolo de o sticlă de Jack şi cele câteva cutii de bere băute mai devreme. O muzică dance cu uşoare accente tribale, customizată probabil pentru cerinţele locale, bubuia din două boxe înalte cât tejgheaua (pentru cititorul nostru Emil B.: înalte cât un stat de om). Farurile carosieriei de Beetle, unul albastru şi unul roşu, serveau de reflectoare.
Îngrămădite sub un stâlp în vârful căruia atârna un bec, trei nimfe de ciocolată înveşmântate în rochii mulate, foarte scurte şi cu paiete, dansau fără prea mare tragere de inimă. Le priveau un maasai în costum colorat, angajat să patruleze plaja dintre resorturi, şi un negru cu aer golănesc ce încerca să-şi dea importanţă. Ceva mai departe de lumina becului performa un imitator al lui Michael Jackson, înconjurat de câţiva consăteni plictisiţi, mai puţin interesaţi de arta coregrafică.
Apariţia celor doi mzungi le-a înviorat brusc pe dansatoare: eram o pleaşcă nesperată la ora aia. După încă două beri Kilimanjaro, am găsit că fetele dansează minunat, iar după încă una am exclamat, entuziasmat:
– Băi Boby, astea au ritmul în sânge.
După care, dorind să aflu mai multe despre ritmul african, am luat-o la dans pe cea mai arătoasă dintre ele – adică pe cea în rochie cu model de leopard. Colegul Boby a trebuit să se mulţumească cu rochia aurie cu sclipici.
M-am trezit într-o poziţie incomodă pe canapea, cu ecranul unui telefon vârât sub nas, şi a trebuit să mă uit la pozele unui plod mulatru, pe care rochia de leopard pretindea că îl făcuse cu un italian. Aplecat deasupra mea, Mr. Happiness şi-a dezvelit dinţii într-un surâs şmecheresc şi m-a invitat să discutăm. Mzungu Boby s-a prăbuşit alături mai mult mort decât viu:
– Băăăi, aia pute îngrozitor! Ai luat-o pe singura care nu pute.
Adevărul e că rochia de leopard mirosea chiar bine. E drept, asta nu e o garanţie că se şi spălase, parfumurile lor sunt foarte puternice tocmai pentru a masca mirosurile grele. Ar trebui să importăm şi noi, ar fi foarte bune pentru duşul moldovenesc (nu ştiţi cum e duşul moldovenesc? Te stropeşti cu niţică apă pe ochi şi dai cu spray la subraţ).
Mr. Happiness m-a condus îndatoritor de braţ după un gard, mi-a înmânat cu delicateţe un prezervativ şi mi-a cerut 45 de dolari pe cameră.
– Ce cameră?, am întrebat.
– Recepţia!, a răspuns mândru.
Îmi dădea ce e mai bun.
– Cu fata vorbeşti separat.
Fata era deja în spatele meu. Voia şi ea 50 de dolari. Mzungu Boby se apropiase şi el.
– Doamna leopard face 95 de dolari, zic.
– Are preţuri de Dorobanţi.
– Mzungu, la a ta poate îţi face reducere, că pute.
I-am returnat cu aceeaşi delicateţe prezervativul lui Mr. Happiness şi am părăsit Crazy Mzungu demni (mă rog, măcar n-am căzut). Am mai băut nişte beri pe plajă şi, înainte să cad lemn, mi-am amintit de italian:
– Mzungu, sper că italianul a şters-o pur şi simplu, n-a murit de SIDA.
Ai uitat episodul cu negocierea… no mzungu price :)))
Bird of Prey
Bird of Prey
Flying high
Flying high
In the summer sky…
Julius ai inceput sa-l plagiezi pe Doc Sendroiu ca stil de scris. Baga si cateva detalii medicale (hai ca te pricepi la medicina) si poti sa-i dai preavizul doctorului.
De ce nu v-oti fi dus voi la Las Fierbinti?! Ca macar drumul va costa mai putin. 😐
Dan1,
Ti-a ramas Aspirina pe retina.
mie cel mai mult de aici mi-a placut caroseria de Beetle! textu’ nu l-am citit, e prea multa descriere.
E cu secsuleeeet, uraaa 😀 ma rog, kind of 😀
fara finalizare… finalizarea lui @Julius a fost sa cada lemn pe plaja dupa ceea ce-si mai aminteste el ca au fost niste beri, si de fapt a fost un pahar de rom Cpt Morgan 😀
Boby,
de fapt asta cu “fara finalizare, inapoiat banii” e praf/fum in ochi, cine stie de destrabalare a fost acolo, in 3, in 4…
nice 🙂
Palariuta fercitului armasar era mai misto decit sepcuta onoratului mogul?
oake,
What happens in Zanzibar stays in Vegas 🙂
Boby,
Tu la Vegas! Pe Julica la Disneyland, nu-l vezi ce delicat e? 😀
@ciprian: =))
Pe reţetă se zice! =))
Ce se întâmplă în Zanzibar, rămâne în Zanzibar.
De asta a spus Julius că a refuzat oferta. Cu demnitate. 😀
Fite de mzungu, obisnuit cu preturi de dumping din Berceni… :))
Din fericire, Julius a mai sacrificat din exactitatea faptelor intimplate pentru frumusetea povestii… 😀
dar daca il auzim pe mzungu ca haleste penicilina pe paine in 2-3 saptamani, o sa stim ca sfarsitul a fost ajustat ca sa nu socheze lumea mai pudica.
De fapt erai falit, nu că n-ai fi plătit cei 95 de dolari pe leopărdeasă…
:))) se pare ca Zanzibarul e un fel de Dorobanti al Africii (ma rog, un Dorobanti combinat cu Vama Veche)
PS: pe coasta de vest e mai ieftin 😉
Nu le-ai spus bre ca daca aduci vreo 2-3 de pe liniei, din berceni, le-ai terminat dracu afacerea?
nu stiu ce sa zic. Mogulul a revenit cam tarziu si cu informatii de alcov.
a observat cineva ca pe portile alea sunt desenate, sub “crazy mzungos'”, niste maimute albe? 🙂
La iarba am inteles cum a aflat pretul,dar la armasari?
@camio: sau nişte mioare valahe. 😀
Slaba piata..Se intra in insolventa ?
Falit pe naiba, e zgarcit. Las’ ca stim noi mai bine. :))
[…] Mr. Happiness, crazy mzungu şi leopardul […]
[…] când mogulul a vizitat Tanzania, noţiunea de “mzungu“ apare în postările DC mai frecvent chiar decât cea de “intelectual abstrus“. Ca unul care […]