Interstellar: Călătorind prin univers (2014) – film SF fără extratereştri
Regia: Cristopher Nolan.
Cu: Matthew McConaughey, Anne Hathaway, Matt Damon, Michael Caine
Hai că numai azi nu e vineri şi poate în weekend vreţi şi voi să mergeţi să vedeţi filmul ăla cu Matthew McConaughey, actorul anului. L-am văzut şi eu aseară la IMAX (merci, Georgiana Oprea ot Freeman Entertainment). E bun, merită toţi banii pe care nu i-am dat pe bilet deoarece era o vizionare cu presa! Însă…
Mare atenţie la aşteptări! Nu conţine extratereştri, nu lasere, nu apocalipsă, nu tu cafteală! A, pardon, ar fi o singură scenă în care se bat doi cosmonauţi. Mă rog, se bat… adică se împing puţin ca gheii, cu mânuţele alea gonflate şi-şi dau cu căştile-n gură.
În plus, filmul necesită o minimă bibliografie pe astrofizică: să fi citit ceva, orice, de Stephen Hawking. Sau măcar să aveţi idee de teoria relativităţii, ce e un worm hole, un black hole, un event horizon, o singularitate, ce-i aia că se comprimă/dilată timpul sub efectul gravitaţiei, că sunt mai mult de 3 dimensiuni etc. Pe de altă parte, nici să ştii prea multe despre ele nu e bine, că ajungi să pui întrebări din alea de cârcotaş, cum s-a întâmplat anul trecut la Gravity (2013).
Toată frumuseţea poveştii stă pe nenorocirile ăştilea de noţiuni de mai sus. Nu le înţelegi pe astea, păţeşti ca cele două ţuţuri din stânga mea (rândul 4, locurile 9 şi 10) care, după 20 de minute, s-au luat cu mâinile de cap: “Acuma unde au ajuns? Păi, nu erau lângă Saturn? Ăsta e tot el, da’ din viitor? Adică cum?!”. Au sfârşit prin a face poze la ecran şi a le posta pe Facebook.
A, şi vedeţi că e foarte lung: 3 ore! Ore de aici din Bucureşti, unde gravitaţia e mare, că în Ardeal cine ştie câte luni o dura filmul. Uite numai cât durează până îi răspunde Klaus Iohannis de la Sibiu Monicăi Macovei.
