Ovidiu Alexandru Raeţchi
deputat Colegiul 4 Diaspora
• De ce n-ai spus aşa, dom’le, de la început?
Un tânăr pepededist (pare-mi-se că Mihai Tararache) îşi repetă, gâtuit de emoţie, discursul pe rândurile din spate; mereu se încurcă, mereu o ia de la capăt, măreţia se deprinde greu. Într-un final, e chemat la tribună: “Domnul de la PPDD vrea să ne spună ceva”. Începe timorat, abia distingi cuvintele, însă în esenţă e vorba despre dezastrul PDL şi, mai cu seamă, USL.
Şi dezastrul USL se întinde pe vreo 15 minute, până începe lumea să-şi piardă răbdarea. Se aud primele vociferari din tabăra Puterii, un penelist huiduie, din zona PSD se strigă “Elodia”.
Pepededistul continuă, gâtuit, dar tenace. Dezastrul USL. Încep să-mi pierd şi eu răbdarea, mă trezesc mormăind ceva, tot grupul USL e enervat la culme, unii s-au ridicat în picioare, alţii se apropie ameninţător de tribună.
Când tensiunea ajunge la paroxism, pepededistul încheie cu cea mai neaşteptată concluzie: “Şi, pentru că PPDD nu a făcut nimic împotriva acestor lucruri, vă anunţ că începând de azi demisionez din grupul PPDD în semn de protest şi voi activa ca independent!”.
Huiduiala îngheaţă pe buzele useliştilor. Nervoşii de mai devreme se trezesc cu braţele atârnate fără sens: omul e de-al nostru, săracu’, dar n-a ştiut să se exprime.
Protestele lasă loc aplauzelor frenetice: “Bravo! Aşa!”
Ex-pepededistul trece în triumf printre băncile USL, îmbrăţisat călduros. Un penelist turbulent, căruia mai devreme îi scăpase şi o înjurătură, îi zice cu reproş: “De ce n-ai spus aşa, dom’le, de la început?”
• Comisia din afara Parlamentului
Într-o zi, primesc un telefon de la secretariatul uneia dintre Comisii: “Dorim să ştim dacă veţi participa la şedinţa Comisiei din afara Parlamentului?” Şedinţă “în afara Parlamentului” nu ştiam să existe, dar sună dinamic, combativ, angrenat în viaţa comunităţii, trebuie să fie vreo cutumă a “vizitei de lucru”. Am confirmat prezenţa, gata să mă implic: “Unde are loc?”
“La Carul cu Bere”.
• Instructajul chimic şi coada la cafea
Parlamentarii neofiţi, tineri, anonimi sunt total neinteresanţi pentru presa politică. Devin însă victime sigure când un redactor de televiziune vrea un material de tip “deputaţi tâmpiţi” şi îşi trimite omul de teren să vâneze naivi. Neofiţii sunt pândiţi atunci cu zâmbete largi de reporteriţe aparent căzute în admiraţie politică.
Se aprind lumini peste tot în jur, apar microfoane, parlamentarul anonim e îmbătat de iminenţa gloriei: o să zică el vreo două la adresa lui Băsescu… Omul a dat lovitura – de când o aştepta!?
Când vine întrebarea – de gen “Ce aţi mâncat azi la bufet?” sau “Aveţi idee cât a plătit cetăţeanul pe aceasta insignă pe care o afişati la rever?” – e deja târziu, gloriosul e prea măcinat de emoţie şi prea obligat de politeţe să răspundă.
Eu am în colectie două întrebări de acest gen: “Vi s-a făcut instructajul chimic la Parlament?” şi “Cum comentaţi faptul că senatorii s-au plâns că e coadă la cafea, vi se pare normal?”.
Din fericire, eram foarte grăbit să ajung la Comisie, n-am avut păreri consistente.