Daily Cotcodac

Impresii de autor la petrecerea DC. Astăzi, Vivi

Vivi Floricica

Să vă spun eu cum a fost la party.

Ca o adevărată doamnă, am ajuns mai târziu. Să vezi, mă gândeam, că s-o fi supărat Julică pe mine pentru că îi promisesem că vin la timp, dar, dacă n-a sunat, e semn clar că încă nu începuse distracția. Mi-am dres un pic vocea, mi-am așezat mai bine poșeta și am intrat. Încercam să disting pe cineva cunoscut, dar, până să mă uit mai bine, mă abordează o duduie cum să vă zic… varianta feminină a lui Julius, doar că nu era cheală și n-avea ochelari.

– Spuneți!, mi-a zis ea exact ca Julius când îl întrebi de bani, numai că el folosește ”marș!”, nu ”spuneți!”.

– Ce să vă spun?

– Aveți rezervare sau câte persoane sunteți?

– Sunt o persoană, îl caut pe Julius. De la Daily Cotcodac, zic eu.

– Aaaa, petrecerea privată! E sus, urcați prin stânga.

N-a fost greu să urc prin stânga – prin dreapta nu erau nici un fel de scări, ci doar un perete.

Sus am descoperit că, împotriva așteptărilor, ajunsesem în toiul petrecerii. Toiul era format din Julică, sor-sa, Cumni și alte câteva persoane care stăteau pe lângă mese și se distrau așa de tare, că nici să-i salut nu-mi mai venea ca nu cumva să nu-i întrerup din distracție. Unii se distrau fumând țigară de la țigară, alții făcând poze cu telefonul, iar unii stăteau silențioși la masă. Ăștia din urmă se distrau cel mai tare. La un moment dat, apare Julică și îmi mulțumește că am venit într-un fel în care m-a făcut să cred că n-am înțeles bine și asta e o petrecere cu dar.

Am început și eu să mă distrez. Am intrat pe facebook, unde era și mai mare nebunia. Mă tăguieseră ăia care se distrau în nu știu câte poze. M-am distrat un pic pe facebook, până când a mai venit lume. M-am trezit cu Camio, care în loc să vină și el să mă salute civilizat, a făcut un semn cu mâna și a strigat LIKE, ca la chems. Nu mă sperii de like-uri, dar atunci nu mai știam dacă sunt la party sau pe facebook.

Remarcați că de Julică nu mai zic nimic. Păi cine îl mai vedea? Probabil a stat la ușă până au venit invitații să le mulțumească și să-și asigure un dar gras. Poate se aștepta să primească și bani la pupături, ca mireasa.

A reapărut la un moment dat și a început să tragă de mese ca să facă loc în mijloc. Mă gândeam că ne pregătim de dans. Da’ de unde?! Seara a culminat cu Julius între mese, urcat pe un scaun de bar, dându-ne o ultimă șansă: ne-a mulțumit din nou! Eu am fost precaută și am șters-o înainte să aud în boxe: Și acum… DARUL!

Notă Julius: Nu că aş pune la îndoială vreun cuvânt din acest text, dar, pentru corecta informare a dumneavoastră, a cititorilor, iată cum arată autoarea acestor rânduri:

PS: Mâine, impresiile Monicăi Ionescu.