Simona Catrina
Aud tot felul de păreri ciudate despre români. “Românii sunt ospitalieri”, ăsta e deja clișeu. Fals, românii sunt ospitalieri doar dacă îi flatezi cu ceva, îi filmezi cu ceva sau îi motivezi dându-le ceva moca. Ospitalitate în România? Ce înseamnă asta? Șosele cu bube, autostrăzi puține și măzărate, servicii turistice proaste și scumpe, politețe ferfeniță.
Mai departe. “Românii sunt viteji, așa au fost dintotdeauna”. Evident, deși în Evul Mediu câștigau bătălie după bătălie, acceptau, dracu’ știe de ce, să le plătească turcilor tribut. Nu-i vorbă, ne-am scos pârleala în anii ’90, când am bișnițărit cu ei până am ajuns la un numitor și-o narghilea comună.
“Românii sunt patrioți”, spun cei cu dioptrii cam mari. Iertat să-mi fie cinismul, dar dacă iei românii la rând și-i întrebi ce-ar vrea mai degrabă, un Logan sau Basarabia înapoi, 99% ar vrea mașina. Ba nu, 100%.
“Românii sunt frumoși”. Mda, frumușei ar fi ei, dar sunt foarte neîngrijiți, comparativ cu occidentalii. Pe stradă, 9 din 10 femei au părul explodat, 8 din 10 au unghiile cu ojă spartă, 7 din 10 se îmbracă chicios, 6 din zece se fardează ca niște ratoni, 5 din 10 se epilează cam rar, iar lista ar continua în același ritm, doar că se cuvine să amintim și frumusețea bărbaților români: 9 din 10 nu-s bărbieriți proaspăt, 8 din 10 se îmbracă demodat, 7 din 10 miros a orice, numai a deodorant nu, 6 din 10 n-au toți dinții, 5 din 10 au ceasuri tinicheloase și pantofi penibili.
“Românii sunt poeți”. Majoritatea românilor n-au mai citit o poezie din clasa a cincea, și atunci doar de frica profei de română care-i veghea, mămoasă, cu o jordie-n mână. O majoritate și mai mare n-au ouat un vers în viața lor. Mai bine, fiindcă ăia care fac asta compun niște melci codobelci, rimele lor preferate sunt albastră-măiastră și norii-cocorii.