Julius
Pe o alee dintre blocuri, doi puşti cu şepci cu Rapid şi unul într-un tricou al Stelei îşi susţin favoriţii. În loc să profite de superioritatea numerică, cum făceam eu când eram mic (când mai mulţi craioveni reuşeam să încolţim un stelist în spatele blocului, ne jucam de-a Lăcătuş, adică îl scuipam şi-i scăpam un cap în gură), micii rapidişti încercau să-i facă în ciudă cu argumente de genul: “Bă, Pancone vă dă o sută de goluri când vrea el” sau “Herea vă dă craci la orice oră”. În loc s-o rupă la fugă, cum făceam eu când eram mic (când mă încolţeau mai mulţi stelişti, mă jucam tot de-a Lăcătuş, adică îmi puneam în valoare sprintul devastator, că dacă mă prindeau ne jucăm de-a Bumbescu), micul stelist îşi exprima convingerea că Bănel le face mucii hăţuri când vrea el. Înainte ca discuţia să degenereze într-un fel de “Procesul Etapei” (adică s-o ţină langa tot aşa vreo trei ore), cei doi rapidişti au început să scandeze cu sportivitate numele echipei favorite: “Ra-pid ce-fe-re, Ra-pid ce-fe-re!”.
Ce mi s-a părut remarcabil e că mica jigodie stelistă aştepta liniştită ca cei doi rapidişti să-şi termine versul, după care adăuga: “Să picaţi la anu-n B!”.