Pe Petreanu nu l-am cunoscut prea bine câtă vreme am lucrat împreună, şi nu pentru că el era redactor şef iar eu doar un amărât de reporter, deci socialmente complet diferiţi, ci pentru că învăţasem deja că la slujbă e exact ca-n dragoste: nu e bine să te încrezi în relaţiile bazate pe sinceritate.
Trei sunt întâmplările pe care amândoi ni le amintim din acea perioadă. Bineînţeles, ni le amintim complet diferit – mărimea salariului, să ştiţi, e o lentilă foarte sensibilă. Indiferent ce mizerii colportează Petreanu în lipsa mea (slavă Domnului că eu nu am acest obicei!), vă ofer acum nebănuita şansă să aflaţi adevărul gol-goluţ. (Citeşte prima poveste pe Amar de Zi… )