4mall
2010, Tanzania – Serengeti (Africa pe mijloc-dreapta)
După ce mi-am rupt binoclul în două să văd un ghepard care se adăpostea de soare într-o tufă, destul de departe de drumul principal, aflu de la Vincent, ghidul meu, că pentru suma de 100 de dolari pe zi, se poate cumpăra autorizaţie de off-road. Chestia asta presupunea că puteam să mă dau cu maşina oriunde voiam, cu ce vitează voiam, fără să ţin cont de drumurile convenţionale, doar să mă ţină maşina.
Trebuie menţionat faptul că regulile în parcurile naţionale tanzaniene sunt foarte stricte, şi printre altele implică imposibilitatea de a te abate de la şosea. Aşa că, extrem de entuziasmat la gândul că voi putea fugari gheparzi, mă prezint în faţa administratorului Serengeti, cu doi “Franklini” în mână şi un rânjet tâmp întipărit pe faţă:
– Vreau şi eu autorizaţie de off-road pentru 2 zile.
– Asta ar costa 200 de dolari.
– Uitaţi banii.
– Nu se poate.
– Păi…de ce?
– NU au voie să meargă off-road mai mult de 4 maşini pe zi.
– Păi şi…câte masini sunt până acum?
– Sunteţi primul!
– Perfect! Vreau si eu un “pass” pentru 2 zile!
– Nu se poate!
– Păi…aţi zis că…
– Prioritate au echipajele de la National Geographic, Nat Geo Wild, etc…
– Şi…câte sunt acum?
– Nici unul!
– Perfect! Vreau şi eu un “pass” pentru 2 zile!
– Nu se poate!
– …De ce?
– Ştiti, e anotimpul ploios!
– Aşa, şi?
– Iarba e înaltă şi nu se văd bine toate animalele!
– Păi exact! Din cauza asta vreau şi eu să văd gheparzii mai de aproape! Că nu se văd prea bine din cauza vegetaţiei! Uitaţi 200 de dolari!
– Nu se poate!
– DE CE?
– V-am spus, e anotimpul ploios!
– AŞA, ŞI???
– Vă rog frumos, nu ţipati la mine!
– Mă scuzaţi…
– …
– Deci?
– Deci ce?
– De ce nu pot primi autorizaţia?
– V-am mai spus doar, e anotimpul ploios!
– Nu vă supăraţi, dar care e legătura?
– Păi, iarba e mai inaltă şi nu puteti vedea toate animalele!
– Exact! Tocmai din cauza asta vreau “pass-ul”, ca să pot să le văd!
– Dar nu puteţi!
– E …din cauză că sunt alb?
– Nu, e din cauza anotimpului.
– Vă rog eu mult, explicaţi-mi şi mie despre ce e vorba, că nu înţeleg.
– Domnule, dar e foarte simplu: e anotimpul ploios. Iarba e înaltă. Nu se pot vedea toate animalele. Dacă nu sunteţi in stare să vedeţi bine un ghepard, care e destul de mare, imaginati-vă cât de greu este să vedeţi un muşuroi de furnici, un cuib de pasari de câmp sau alte vietăţi mici. Nu îmi permit să vă las să distrugeţi natura! Îmi pare rău, asta e regula!
În momentul ăsta, românul din mine acţionează:
– Păi şi dumneavoastră aplicaţi mereu regula?
– Întotdeauna! De asta sunt pus aici!
Notă Julius: trebuia să îi zici că eşti de la Daily Cotcodac Wild, mă.
2011, România – Constanţa (Europa, drepta jos)
Fără să mă uit la data expirării cardului, mă duc la Banca XXX, cu scopul precis de a utiliza bancomatul. Se pare că orice sistem informatic poate da erori. Şi cum ăsta a dat, intru frumos în bancă, mă agăţ de primul ghiseu:
– Nu vă supăraţi, bancomatul mi-a oprit cardul!
– Aţi băgat de 3 ori Pin-ul greşit?
– Nu, pur şi simplu mi-a oprit cardul!
– Ahhh, în situatia asta, trebuie să aşteptaţi până vin “băieţii” să umble la bancomat, să văd ce fel de eroare e!
– Păi nu mă interesează, eu vreau cardul înapoi, şi vreau să scot şi banii de pe el!
– Bani puteţi sa scoateti de la ghişeu, dar o sa plătiţi comision!
– Pai nu vreau să plătesc comision!!! Vreau cardul meu!
– Ne pare rău, trebuie sa aşteptaţi până vin “băieţii” să umble la bancomat.
– Doamna, cine e şeful in agenţia asta?
– Domnul M.D.
– Puteti să-l chemaţi, vă rog?
În cateva secunde apare domnul M.D., îmbrăcat la costum, gelat, parfumat, tot tacâmul:
– Cu ce vă pot ajuta?
– Ştiti, bancomatul mi-a înghiţit cardul!
– Aţi introdus de 3 ori PIN-ul gresit?
– NU.
– Cardul era expirat?
– NU
– Ne pare rău, trebuie sa aşteptaţi până vin “băieţii” să umble la bancomat.
– De ce???
– Păi, asta e regula!
– Şi dumneavoastră aplicaţi mereu regula?
După o pauză de gândire de 10 secunde:
– Mihai, ia cheile de la bancomat şi dă-i domnului cardul!