Daily Cotcodac

Rubrica de metale noi

Adriana Popescu

De când am adunat mai multe like-uri ca Hasek, am început să trăiesc cu senzaţia că pe site-ul ăsta sunt foarte mulţi rockeri care nu ştiu că sunt rockeri. Sau nu ştiu încă, dar pentru asta exist: să-i ajut să descopere şi să accepte acest lucru. Aşa că voi intra direct în subiect.

Pentru doamne, o piesă de inimă albastră, interpretată de domnul Marilyn Manson. Omul a compus-o după ce s-a despărţit de Dita von Teese. De fapt, ea l-a părăsit, după 4 ani de relaţie şi un an de căsnicie, pentru că nu mai putea suporta hahalera. Ca să vă menajez (pentru că nu-mi pot imagina că sunteţi adeptele grotescului), nu îl veţi vedea pe Marilyn Manson, ci doar îl veţi asculta.

Cât timp doamnele îşi şterg lacrimile provocate de durerea lui Marilyn cel Părăsit, zic să ne facem de cap. Aşadar, domnilor, să trecem la ceea ce specialiştii numesc country metal. Trupa care mi se pare definitorie pentru acest stil este Volbeat. Acum, de unde country la nişte danezi, habar n-am. Dar sună al naibii de bine.

Cu riscul ca DJ Cotco să sară până la tavan, merg mai departe cu aşa-numita ramură a rockului, cunoscută sub numele de metalcore. Asta e o combinaţie de doom, cu trash, cu speed şi cu nişte punk dur. Ce-i drept, metalcore-ul s-ar putea confunda cu melodeath-ul, doar numai aparent. În metalcore sunt screameri (adică de-ăia care ţipă), în timp ce în melodeath se găsesc numai growlingeri (adică ăia care fac growlinguri, da?! ;)) Iar acum, ca să nu fiu de-a dreptul previzibilă şi să vă pun să ascultaţi Killswitch Engage, In Flames sau As I Lay Dying, ia luaţi un August Burns Red.

Iar acum piesa pentru cardiaci… Tot nu primiţi chitarist, ci tot trupă. Şi încă una relativ potolită. În fine, cântecelul ăsta e relativ potolit. Totuşi, nu e cazul să ascultaţi Stone Sour nesupravegheaţi.

Until next time… \m/