Ovidiu Eftimie
Fie că sunteţi acel gen de gagiu trist trecut de 30 de ani care nu a reuşit să păcălească vreo femeie să-l ia de soţ sau, mai rău, unul care a reuşit, veţi descoperi că sâmbăta dimineaţa este una din cele mai plicticoase perioade ale anului.
Întrucât televiziunile din România au făcut un pact să nu difuzeze absolut nimic interesant sâmbăta dimineaţa (şi în oricare altă perioadă a anului) iar blogurile cât de cât simpatice gen DailyCotcodac încearcă să le calce pe urme, vezi textele lui O.Raeţchi, e clar că singura soluţie ar fi ieşitul din casă.
Eu am descoperit că cea mai bună metodă de relaxare, în afară de a împuşca ţărani pe câmp de la fereastra mansardei mele, este să merg în magazinele de bricolaj să mă iau de oamenii de acolo. Dar hai să stabilim un pic coordonatele de luptă ca să pricepeţi pe ce teren jucăm.
Există o ierarhie a meseriaşilor într-un domeniu, cum ar fi, de exemplu, coturile pentru ţeava pe care o conexezi la furtunul de grădină. Există nişte specialişti în domeniul ăsta, care desenează ţeava şi coturile şi pot face absolut totul, există patronii de astfel de firme, care ştiu cum să fure din toată afacerea asta dar ştiu să rotească şi un cap de ţeavă 3/4 cu ieşire pe partea ailaltă de 5/4, există angajaţii lor, există ăia care au fost daţi afară din firmă, ce sunt, de obicei, instalatorii pe care îi aduceţi acasă şi vă distrug casa sau grădina şi, pe ultima treaptă a ierarhiei, există vânzătorii de la magazinul care-ţi vinde aşa ceva. Ăla cu “casă, grădină, bricolaj! Experţii noştri te vor ajuta!”. Nu mă refer la unul anume, toate sunt la fel. Urmăriţi-i cu atenţie pe cei care vând: nu au şireturi la pantofi pentru că este o chestie destul de complicată de făcut.
Aşa că, duminica dimineaţa, luaţi cei mai jegoşi blugi, cea mai penibilă cămaşă, papucii de casă şi purcedeţi la drum. E recomandat să fiţi şi un pic mahmur, pentru privirea aceea încărcată de vomă iar dacă nu sunteţi beţiv puteţi asculta un discurs al premierului, are cam acelaşi efect. Intraţi în primul magazin şi mergeţi la chestii de grădină sau la robineţi.
Priviţi rafturile cu dispreţ, pufnind din nas, până când victima se apropie. Apoi cereţi ceva simplu: “Dom’le, vreau şi eu un prelungitor de grădină cu rolă”. Omul va încerca să vă ofere ceva cât de cât util, da’ chiar nu contează. Chiar de vă arată un produs NASA trebuie să vă uitaţi la el cu scârbă, apoi să rotiţi ochii în cap şi să începeţi cu opiniile: “Omuleeee, eşti normal la cap, tu ai intrat vreodată în vreo grădină? Ce să fac cu ăsta, tu ai impresia că vreau să mă spânzur cu el sau cum? Bade, ai văzut vreodată o maşină de tuns iarba? ”.
Cel mai fain este că poţi să-i iei pe ăştia din scurt. Când apare, precum pisica pe lângă mobilă, numa că el se freacă de rafturi şi începe “Pot să vă ajut cu ceva?”, replicaţi scurt cu un “Da, cheamă pe cineva care se pricepe la raionul ăsta”. Apoi, de cheamă vreun şef puteţi fi şi mai mizerabil: “Dom’le i-am cerut colegului dumneavoastră nişte ghivece de flori şi omul mi-a adus două lăzi de becuri”. Întrucât lucrurile astea se întâmplă destul de des în realitate, n-o să aveţi probleme, ba chiar o să primiţi şi ceva reduceri.
Avantajul e că oamenii de acolo sunt într-adevăr retardaţi, doar că nu pot să-şi obţină şi ei o pensie de handicap că aia se ia pe pile. Deunăzi am fost să-mi cumpăr un gărduleţ de lemn pentru flori şi, după ce am dat vreo câteva ture raftului unde se găseau tot felul de alte garduri, l-am întrebat pe responsabilul de raion care mi-a recomandat, fără să clipească, un gard zincat înalt de doi metri, care ar putea să oprească şi mistreţii. “Ştiţi, mie mi-ar fi de ajuns să aibă doar 30 de centimetri înălţime”. Nu-i bai, tăiaţi cu flexu’”, mi-a recomandat omul considerând că orice om poate să deţină liniştit prin curte câţiva metri de gard zincat de 1,70 înălţime că nu se ştie la ce ai nevoie, plus un flex cu care să mai taie din când în când câte-o felie.
Folosind metoda explicată mai sus (“cheamă te rog un biped care poate înţelege construcţii logice avansate cum ar fi diferenţa între fier şi lemn”) am obţinut, spre bucuria mea, o trusă de scule de grădină cu reducere de 50%. Faptul că mai am încă trei acasă nu schimbă cu nimic situaţia: muncă, muncă, dar ne mai si distrăm.