Groparu
Se întâmpla în Danemarca. Unde eram exchange student, aproape mai fomist ca acuma.
Studenţii se socializau la greu, că încă nu aveau facebook-uri şi haifaivuri. Web 1.0, deh! Se mergea la unul şi la altul, seara, “la ceai”, ceva de speriat. Şi se mai şi mânca, se râdea, lumea se distra.
Şi fincă eram singurul care niciodată nu primea oameni, am zis: hai să invit şi eu popor la mine.
Dar aveam o jenă: camera mea era tristă. Toţi aveau laptopuri, postere pe pereţi, cărţi; eu aveam 20 kile de haine cu mine, şi o tigaie. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu…)