Julius Constantinescu şi Radu Pircă
De cîte ori descoperă un element chimic nou, oamenii de ştiinţă îi dau, din motive de neînţeles, un nume absolut imposibil de reţinut. Pentru noi rămîne un mare mister de ce savanţii încetează să mai fie nişte tipi inteligenţi imediat ce fac o descoperire, mai încolo părînd a gîndi doar ceva de genul: “Hmm, tocmai am izolat un element chimic necunoscut, oare ce nume să-i dăm astfel încît să nu-l poată ţine minte nimeni şi să nu audă nici dracu’ de descoperirea noastră?”.
Cel mai recent exemplu: cel de-al 112-lea element al tabelului lui Mendeleev, căruia oamenii de ştiinţă i-au găsit frumosul nume de Coperniciu. Cîtă lume a auzit de Copernic şi cîţi ştiu cu ce se ocupa acesta? Mai normal, zicem noi, ar fi fost să fie numit după Steven Seagal. În primul rînd, toată lumea a auzit de Steven Seagal, chiar şi un copil ar putea reţine cu uşurinţă un astfel de element chimic (şi aşa sigur ar învăţa cu plăcere şi la chimie, nu doar la sport). Apoi, gîndiţi-vă la cît de popularizată ar fi descoperirea respectivă – televiziunile s-ar întrece în a prezenta ştirea: “De astăzi, cunoscutul actor american Steven Seagal are un element chimic ce îi poartă numele”.
Un alt exemplu: cunoaşteţi cumva pe cineva care poate deosebi Hafniul de Hassiu? Noi nu sîntem foarte siguri că există cineva care să fi auzit de aceste două elemente chimice, darmite să le mai şi deosebească. Nu era mai simplu dacă ele s-ar fi numit, de pildă, Ţociu şi Paladiu? (de fapt, Paladiu chiar există, doar că nimeni nu-l poate ţine minte fără un element alăturat care să se cheme Ţociu).
Cît de uşor ar fi totul dacă elementele chimice ar avea nume plăcute, pe care să le poată memora oricine, gen “Vandammiu” sau “Pornaciu” (aici s-ar putea să obiectaţi că ăla micu’ al dumneavoastră, de pildă, nu ştie ce înseamnă “porno”; înainte să ridicaţi astfel de obiecţii, deschideţi-i puţin calculatorul şi căutaţi în history). Sîntem convinşi că, în doar cîţiva ani, chimia ar face progrese remarcabile şi ar deveni cea mai populară ştiinţă dacă elementele chimice ar primi nişte nume mai familiare publicului larg.
Singurul element al cărui nume care era să primească un nume cît de cît inspirat era cel cu numărul 105, pe care savanţii s-au gîndit iniţial să-l numească “Joliotum” – cu siguranţă după Angelina Jolie şi nu după ceva mai puţin îndrăgitul Frederic Joliot-Curie. Pînă la urmă, însă, nici 105 n-a avut noroc: i s-a spus “Dubnium”. Nu ştim după ce, dar sîntem destul de siguri că descoperitorul a fost nevoit să renunţe la denumirea de “Joliotum” după ce nevastă-sa l-a ameninţat că doarme pe preş dacă-l botează cumva după curva aia.